Esprit de lescalier – (fr.) – Se folosește (numai în original) cînd un răspuns spiritual, potrivit, pe care ai fi putut să-l dai într-o discuție, sau un argument convingător pe care ai fi putut să-l aduci într-un proces, într-o dezbatere, îți vine abia după ce discuția, procesul, dezbaterea s-au terminat și tu ești deja pe scări, la plecare. Zici atunci: „Lesprit de lescalier”… (adică: mi-a venit asta în minte abia pe scări, prea târziu). Aduce cu vorba noastră: „Mintea românului cea de pe urmă”.